AI-ul în sănătatea mintală: între dovezi promițătoare și riscuri reale

Dovezile sunt acum suficient de solide pentru ca AI-ul în sănătatea mintală să fie luat în serios. Asta nu înseamnă însă că este lipsit de riscuri.

Studiile din 2025 indică două direcții. Pe de o parte, un chatbot AI optimizat pentru sănătate mintală a redus simptomele la adulți într-un studiu randomizat. Pe de altă parte, cercetătorii din domeniul siguranței au constatat că astfel de sisteme pot oferi răspunsuri stigmatizante, nepotrivite sau chiar periculoase.

Pe scurt, AI-ul în sănătatea mintală nu este pur și simplu „bun” sau „rău”. Adevărata problemă este modul în care e guvernat: cine îl controlează, ce limitări are, cum sunt gestionate riscurile și ce afirmații se fac despre el.

Rezumat

Studiile din 2025 sugerează că terapia bazată pe AI poate ajuta unii adulți, în condiții controlate, ca suport structurat și monitorizat. Studiul randomizat Therabot a arătat reduceri ale simptomelor la adulți cu depresie, anxietate sau risc de tulburări de comportament alimentar. Însă cercetarea în safety (siguranță) prezentată la ACM FAccT a arătat că chatboții de terapie pot da și răspunsuri nesigure.

Dovezile actuale susțin AI-ul ca instrument de sprijin, nu ca înlocuitor autonom. Autoritățile de reglementare au trasat deja o limită, mai multe state americane interzic sau restricționează puternic AI-ul care oferă psihoterapie pe cont propriu.

Studiul Therabot

Studiu clinic pe adulți este Heinz et al., „Randomized Trial of a Generative AI Chatbot for Mental Health Treatment”, publicat în NEJM AI în 2025.

Studiul a testat Therabot, un chatbot AI generativ optimizat (fine-tuned), dezvoltat de laboratorul de cercetare în AI și sănătate mintală de la Dartmouth. Au participat 210 adulți cu simptome semnificative clinic de tulburare depresivă majoră sau de tulburare de anxietate generalizată, ori cu risc clinic ridicat de tulburări de comportament alimentar.

Participanții au fost repartizați aleatoriu fie la Therabot, fie pe o listă de așteptare, cu o fază de tratament de patru săptămâni și o perioadă totală de monitorizare de opt săptămâni.

Rezultatul a fost promițător, utilizatorii Therabot au înregistrat reduceri semnificative ale simptomelor față de grupul de pe lista de așteptare.

Și mărimea efectului contează. La evaluarea de la opt săptămâni, utilizatorii Therabot au raportat o reducere medie de 51% a simptomelor depresive, de 31% a simptomelor de anxietate și de 19% a preocupărilor legate de imaginea corporală și greutate, toate trei peste grupul de control.

Sunt cifre comparabile cu cele ale psihoterapiei. Au fost însă obținute în raport cu o listă de așteptare, cea mai ușoară comparație posibilă din domeniu.

Și implicarea a fost ridicată. Rezumatul publicat de Center for Technology and Behavioral Health de la Dartmouth arată că 95% dintre participanți au interacționat cu chatbotul, au trimis în medie 260 de mesaje și l-au folosit în jur de 24 de zile pe durata studiului. Participanții au păstrat accesul încă patru săptămâni după faza de tratament.

Cel mai surprinzător rezultat a fost alianța terapeutică. Participanții au evaluat alianța cu Therabot la un nivel comparabil cu cel din psihoterapia clasică. Rezultatul contează, dar poate fi și folosit greșit. O evaluare bună a alianței nu transformă un chatbot în terapeut; înseamnă doar că oamenii se pot simți susținuți de un chatbot bine proiectat. Sunt două afirmații diferite.

Detaliul care ar trebui să tempereze entuziasmul

Același rezumat al studiului Therabot arată că problemele de siguranță, precum ideația suicidară, au necesitat intervenția personalului de 15 ori. Răspunsurile nepotrivite, precum sfaturile medicale, au fost corectate de 13 ori.

Nu este o problemă minoră. Ne arată ce anume a făcut studiul mai sigur: monitorizarea, mecanismele de protecție și supravegherea umană.

Dacă eliminăm aceste mecanisme, nu mai avem aceeași intervenție.

Formularea corectă sună așa: „Un chatbot AI proiectat atent, optimizat și monitorizat a redus simptomele unor adulți selectați, pe termen scurt, comparativ cu o listă de așteptare.”

Formularea aceasta nu va circula la fel de mult online, dar e cea corectă.

Contraargumentul privind siguranța: FAccT 2025

Studiul care contrabalansează entuziasmul este Moore et al., „Expressing stigma and inappropriate responses prevents LLMs from safely replacing mental health providers”, prezentat în 2025 la ACM Conference on Fairness, Accountability, and Transparency.

Lucrarea a evaluat chatboți de terapie populari, în raport cu standardele unui răspuns terapeutic adecvat. Constatările sunt îngrijorătoare, chatboții pot produce răspunsuri stigmatizante, nepotrivite sau inutile, mai ales în cazul afecțiunilor complexe sau severe. În scenarii care implicau ideație suicidară, unele răspunsuri nu au îndeplinit nici măcar cerințele elementare de siguranță.

Echipele de produs tind să ignore astfel de detalii.

Psihoterapia nu este o conversație obișnuită. Un model poate suna empatic în timp ce ratează riscul clinic. Poate valida exact ideea greșită. Poate da sfaturi acolo unde ar trebui să trimită cazul către un specialist. Poate fi fluent și nesigur în același timp. Faptul că „sună ca un terapeut” nu înseamnă că este unul.

Concluzia analizelor de specialitate

Sinteza exploratorie (scoping review) realizată de Hua et al. în 2025, publicată în npj Digital Medicine, a analizat utilizarea modelelor mari pentru sarcini în sănătatea mintală.

Analiza a pornit de la 726 de articole unice și a reținut 16 studii. Autorii au identificat un potențial incipient în asistența clinică, consiliere, terapie și sprijin emoțional. Au constatat însă și slăbiciuni majore ca evaluări nestandardizate, scale de evaluare ad-hoc, dependență de modele proprietare și o acoperire slabă a aspectelor de siguranță, confidențialitate, echitate, transparență și reproductibilitate.

Concluzia este directă, dovezile actuale nu susțin utilizarea clinică de sine stătătoare.

Sinteza realizată de Dehbozorgi et al. în 2025, publicată în BMC Psychiatry, ajunge la o concluzie similară dintr-o perspectivă mai largă. AI-ul poate ajuta la detectare, monitorizare, implicarea pacienților, personalizare și acces. Dar confidențialitatea datelor, transparența algoritmică, calitatea metodologică neuniformă și nevoia de a implica părțile interesate rămân probleme serioase.

Legea a avansat înainte ca entuziasmul să se așeze

În timp ce cercetătorii dezbăteau dovezile, legislatorii au acționat.

Utah a fost primul. Legea sa privind chatboții de sănătate mintală, în vigoare din mai 2025, impune informări clare că utilizatorul interacționează cu un AI și restricționează vânzarea datelor de sănătate ale utilizatorilor. Nevada a urmat în iulie și a interzis sistemelor AI să ofere direct ajutor. Illinois a adoptat în august 2025 legea WOPR, care interzice AI-ului să furnizeze independent terapie sau psihoterapie, cu amenzi de până la 10.000 de dolari pentru fiecare încălcare.

În California, legea SB 243 a intrat în vigoare în ianuarie 2026. Ea le cere operatorilor de chatboți de companie să aibă protocoale pentru crizele de sănătate mintală, informări clare și protecții pentru minori, și le dă utilizatorilor prejudiciați dreptul de a acționa în justiție. Washington, Iowa și Oregon au adăugat apoi obligații de detectare a crizelor și de direcționare către resurse de criză, unele prevederi urmând să intre în vigoare mai târziu.

„Terapeutul AI” nu este doar o categorie de produs care nu are dovezi. În mai multe state americane este deja interzis sau strict condiționat.

Așa arată guvernanța când iese din prezentările de marketing. Capătă numere de proiecte de lege.

Ce facem cu singurătatea și dependența emoțională?

Cercetarea realizată în 2025 de MIT Media Lab și OpenAI despre utilizarea afectivă merită citită, dar nu ar trebui tratată ca un studiu clinic reviewed de experți până când nu se confirmă o versiune publicată într-o revistă de specialitate.

Lucrarea a examinat implicarea emoțională în utilizarea ChatGPT, inclusiv singurătatea, interacțiunea socială din lumea reală, dependența emoțională și utilizarea problematică. A inclus o analiză la scară mare a utilizării și un studiu randomizat de patru săptămâni, cu aproape 1.000 de participanți.

Semnalul de avertizare este plauzibil. Pentru unii utilizatori, folosirea zilnică mai intensă se poate asocia cu mai multă singurătate, mai multă dependență, mai multă utilizare problematică și mai puțină socializare. Autorii avertizează însă împotriva generalizării excesive: efectele diferă în funcție de persoană, de tiparul de utilizare și de comportamentul modelului.

Tratează asta ca pe un semnal de alarmă, nu ca pe un verdict final.

Ce a urmat după titluri

Rezultatul Therabot nu a rămas necontestat. NEJM AI a publicat scrisori critice și răspunsul autorilor. Exact așa ar trebui să se întâmple cu un studiu de mare vizibilitate.

A venit și prima meta-analiză. O sinteză din 2025, publicată în Journal of Medical Internet Research, a combinat 14 studii randomizate despre chatboți AI generativi, cu peste 6.300 de participanți în total. Efectul mediu a fost real, dar modest, și abia a trecut pragul semnificației statistice. Mărimea efectului a fost 0,30, cu P = 0,047 și un interval de încredere de 95% între 0,004 și 0,59. Intervalul de predicție s-a întins de la −0,85 la 1,67.

Traducerea: în medie, ajută. Pentru un produs anume și o persoană anume, nu știi.

Mai există un rezultat care merită atenție. Un studiu-pilot de mici dimensiuni din 2026 a repartizat aleatoriu adulți în trei grupuri: un chatbot terapeutic construit special, ChatGPT obișnuit și un grup de control cu evaluări, dar fără intervenție. Ambele grupuri cu chatbot au înregistrat reduceri ale depresiei față de grupul de control. Chatbotul construit special nu a avut însă rezultate semnificativ mai bune decât ChatGPT.

E un pilot subdimensionat, nu un verdict. Dar oferă o cifră pentru o întrebare incomodă: cât din beneficiu vine din stratul terapeutic și cât din modelul de bază? „Optimizat” este o afirmație care trebuie testată, nu o calitate care se presupune.

Un ultim detaliu din meta-analiză: aproximativ 69% dintre intervențiile cu chatbot incluse au avut și o formă de asistență umană. Chiar și în studii, chatboturile lucrează rar singure.

Tabelul dovezilor

Ce ar trebui să facă clinicienii cu aceste rezultate

Clinicienii nu trebuie să devină anti-AI.

O poziție clinică rezonabilă ar fi că instrumentele AI pot ajuta în cazul problemelor de intensitate redusă, la psihoeducație, exerciții între ședințe, ținerea unui jurnal, monitorizarea simptomelor și practică structurată în stil TCC (terapie cognitiv-comportamentală). Pot ajuta și persoanele care așteaptă să intre într-un program psihoterapeutic sau care au nevoie de sprijin între programări.

Nu le trata însă ca pe niște clinicieni autonomi.

Rolul uman rămâne esențial pentru diagnostic, formularea cazului, evaluarea riscului, protecția pacientului, răspunsul la criză, comorbidități, etică și responsabilitate. Acestea nu sunt elemente decorative ale terapiei. Ele sunt esența ei.

Înainte să folosești un instrument AI de sănătate mintală, întreabă:

• A fost testat pe populația în care vrei să îl folosești?
• A depășit un tratament activ sau doar o listă de așteptare?
• Ce se întâmplă când cineva menționează suicidul, abuzul, psihoza, mania, riscul medical din tulburările alimentare sau medicația?
• Poate un clinician să verifice răspunsurile generate?
• Există reguli de transfer către un specialist?
• Ce date sunt stocate?
• Cine răspunde când dă greș?
• Sunt rezultatele semnificative statistic?
• Este legal să îl implementezi și în ce condiții?

Dacă un furnizor nu poate răspunde la aceste întrebări, produsul nu este pregătit pentru uz clinic.

Ce ar trebui să construiască fondatorii în schimb

Cea mai solidă categorie de produs este sprijinul clinic reglementat, nu „terapeutul AI”.

Aici pot intra:

• exersarea abilităților din CBT între ședințe;
• monitorizarea dispoziției și a simptomelor, pentru revizuire de către clinician;
• psihoeducație;
• ținerea structurată a unui jurnal;
• sprijin pentru pacienții de pe lista de așteptare;
• rezumate pentru terapeuți, supuse revizuirii;
• atenționări pentru prevenirea recăderilor;
• trierea cazurilor, cu reguli stricte de transfer.

Studiul Therabot arată de ce merită să construiești în acest domeniu. Studiul FAccT arată de ce chatboții nu sunt suficienți.

Ce ar trebui să știe pacienții

Dacă folosești AI pentru sprijin în sănătatea mintală, tratează-l ca pe un instrument, nu ca pe un terapeut.

Te poate ajuta să îți notezi gândurile, să te pregătești pentru terapie, să exersezi strategii de adaptare sau să treci printr-o seară grea. Dar te poate și înțelege greșit. Poate rata riscul. Poate suna sigur pe el chiar și atunci când greșește.

Nu te baza pe un chatbot pentru crize. Dacă există riscul să îți faci rău ție sau altcuiva, contactează serviciile locale de urgență, o linie de criză sau o persoană de încredere care poate acționa în lumea reală.

Un chatbot la 2 noaptea poate ajuta. Dar disponibilitatea nu înseamnă siguranță clinică.

Întrebări frecvente

Funcționează terapia cu AI?

Unele instrumente AI de sănătate mintală arată rezultate promițătoare. Cel mai solid studiu pe adulți din 2025 a constatat că Therabot a redus simptomele comparativ cu o listă de așteptare. Asta nu dovedește însă că terapia cu AI funcționează pentru toate afecțiunile, pentru toți pacienții sau în situațiile de risc ridicat.

A înlocuit Therabot terapeuții?

Nu. Therabot a fost studiat ca intervenție de tip chatbot, într-un cadru de cercetare controlat. Studiul a inclus monitorizare și intervenția personalului atunci când au apărut probleme de siguranță. Aceasta nu este o înlocuire autonomă a terapeutului.

Este terapia cu AI sigură în cazul ideației suicidare?

Nu. Cercetarea de siguranță arată că chatboții pot răspunde slab în scenarii care implică ideație suicidară. Orice sistem AI de sănătate mintală are nevoie de transfer către un specialist, de gestionarea crizei, de monitorizare și de limite clare.

Ar trebui clinicienii să folosească instrumente de terapie cu AI?

Posibil, dar doar ca instrumente adjuvante, reglementate. Clinicienii ar trebui să verifice dovezile, potrivirea cu populația-țintă, gestionarea siguranței, politica de confidențialitate, posibilitatea de auditare și regulile de transfer înainte de a folosi orice instrument cu pacienții.

Ce ar trebui să evite fondatorii din domeniul AI pentru sănătate mintală?

Să vândă un înlocuitor autonom al psihologilor. În schimb, ar trebui să construiască instrumente de sprijin cu scop îngust, auditabile, cu revizuire umană, excluderi clare, confidențialitate și guardrails testate.

Este legală terapia cu AI?

Depinde unde te afli. Illinois și Nevada interzic AI-ului să furnizeze independent terapie sau îngrijire de sănătate mintală. Utah cere chatboților de sănătate mintală să declare clar că sunt AI și restricționează vânzarea datelor de sănătate. California cere protocoale de criză, informări clare, protecții pentru minori și le permite utilizatorilor prejudiciați să acționeze în justiție. Oricine implementează un instrument AI de sănătate mintală are nevoie de o verificare a conformității, stat cu stat. Uniunea Europeană este și mai restrictivă.

Concluzie

Oamenii folosesc deja AI-ul pentru sănătatea lor mintală. Dovezile susțin o poziție de mijloc, prudentă. AI-ul poate ajuta ca instrument adjuvant monitorizat, pentru utilizatori și sarcini selectate. Dar nu ar trebui prezentat ca înlocuitor pentru clinicieni, mai ales în situații severe, complexe sau de criză.

Referințe

1. Heinz MV, Mackin DM, Trudeau BM, et al. "Randomized Trial of a Generative AI Chatbot for Mental Health Treatment." NEJM AI. 2025;2(4). doi:10.1056/AIoa2400802.
2. Moore J, Grabb D, Agnew W, Klyman K, Chancellor S, Ong DC, Haber N. "Expressing stigma and inappropriate responses prevents LLMs from safely replacing mental health providers." Proceedings of the 2025 ACM Conference on Fairness, Accountability, and Transparency. 2025:599-627. doi:10.1145/3715275.3732039.
3. Hua Y, Na H, Li Z, et al. "A scoping review of large language models for generative tasks in mental health care." npj Digital Medicine. 2025;8:230. doi:10.1038/s41746-025-01611-4.
4. Dehbozorgi R, Zangeneh S, Khooshab E, et al. "The application of artificial intelligence in the field of mental health: a systematic review." BMC Psychiatry. 2025;25:132. doi:10.1186/s12888-025-06483-2.
5. Fang CM, Liu AR, Danry V, et al. "How AI and Human Behaviors Shape Psychosocial Effects of Extended Chatbot Use: A Longitudinal Randomized Controlled Study." MIT Media Lab and OpenAI. arXiv:2503.17473. 2025. Preprint; treated here as early/non-peer-reviewed evidence.
6. Phang J, Lampe M, Ahmad L, et al. "Investigating Affective Use and Emotional Well-being on ChatGPT." OpenAI and MIT Media Lab. arXiv:2504.03888. 2025. Preprint; released publicly under the title "Early methods for studying affective use and emotional well-being on ChatGPT."
7. Illinois Wellness and Oversight for Psychological Resources (WOPR) Act (2025); Nevada AB 406 (2025); Utah HB 452 (2025); California SB 243 (2026); Washington HB 2225, Iowa SF 2417 and Oregon SB 1546 companion-chatbot laws. State statutes regulating AI in mental health and companion-chatbot contexts.
8. Zhang Q, Zhang R, Xiong Y, Sui Y, Tong C, Lin F-H. "Generative AI Mental Health Chatbots as Therapeutic Tools: Systematic Review and Meta-Analysis of Their Role in Reducing Mental Health Issues." J Med Internet Res. 2025;27:e78238. doi:10.2196/78238.
9. Kuta B, Novak L, Zidkova R, Furstova J, Malinakova K, De Winter A, Husek V. "Effectiveness of a Fully Automated Mobile Therapeutic Versus a General Chatbot in Reducing Depression and Anxiety and Improving Well-Being: Feasibility Randomized Controlled Trial." JMIR Ment Health. 2026;13:e82642. doi:10.2196/82642.
10. Heinz MV, Mackin DM, Trudeau BM, Wang Y, Salzhauer AJ, Griffin TZ, Jacobson NC. "Response to Letters about 'Randomized Trial of a Generative AI Chatbot for Mental Health Treatment.'" NEJM AI. 2025;2(9). doi:10.1056/AIp2500680.